Unperfect Symmetry

Thinking of An Evening Star

Metroul si Craciunul

Ma bag sub pamant la Titan, la o ora a diminetii la care pe treptele alea pasesc mii de perechi pe pantofi care mai de care mai grabite spre diverse locuri de munca. In casti imi canta pe rand Stereophonics, Snow Patrol si Amy Winehouse. Ma simt bine in multimea asta agitata.
Imi gasesc un loc bun pe peron, asa mai ferit, intre niste domnisoare cu ochii carpiti de somn, si imi scot din rucsac Almanahul Catavencu cu povestiri despre sfarsitul lumii si ma apuc sa citesc. Vine trenul, imi fac si eu loc, cat de politicos si grijuliu fata de doamne si domnisoare pot fi, si ma orientez catre un loc unde anticipez ca voi putea sa imi continui lectura.
Trenul pleaca, eu citesc si ma amuz. Avand castile in urechi si cursorul volumului pe la jumatatea pistei nu prea imi dau seama daca hohotele de ras care ma cutremura pot deranja pe cineva de pe langa mine si la nivel auditiv. Dar decid sa imi vad de libertatea de a rade cand si cat poftesc si merg mai departe cu cititul (pe scurt e vorba despre ultimii doi oameni de pe pamant, de sexe opuse, la sfarsitul apocalipsei, intr-o pozitie destul de ingrata, mai ales barbatul, fortat sa aleaga intre un futai de mare anvergura care sa salveze omenirea de la extinctie, si o cacare finala, de si mai mare anvergura, care nu ar salva pe nimeni de la nimic, dar il va face sa se simta minunat – haios in cea mai sincera maniera). Cu coada ochiului observ in dreapta mea o doamna care completeaza integrame – o ocupatie de altfel foarte obisnuita prin metrou. Randurile curg la fel de amuzant ca si pana acum. O frana destul de brusca ma face sa imi ridic privirea din almanah si sa vad, fara sa vreau, atat revista cu integrame cat si pe doamna care o mazgaleste. Stupoare!!! Nu sunt integrame.. O, Doamne! E una dintre acele revistute pe care le gasesti in cutia postala in fiecare seara cand deschizi usita magica si ai sentimentul ca singurul lucru bun care ar putea sa se intample lanturilor de hipermargazine ar fi relocarea in timp si spatiu in regiunea Hiroshimei atunci cand acolo incepusera sa creasca ciuperci din alea mari, din fum gros. Chiar daca efectele franei au trecut deja de cateva secunde nu ma pot opri din a studia ceea ce face doamna: sarguincios, cu precizie de desenator tehnic, descrie cercuri largi in jurul preturilor care trec de filtrele financiare pe care in prealabil le-a stabilit cu abilitati pe care numai femeile le au, si apoi le hasureaza oblic. Tocmai ce a terminat de insemnat “Pulpa de porc cu os si sorici” la numai 11.79 lei kilu si da pagina inspre pesti.. O analiza scurta pune in pozitia de castigator de cerc cu hasura “Pastravul eviscerat” – iata ca romanii isi rafineaza alegerile pentru masa de Craciun. O rasfoiala hotarata ma aduce in fata rafturilor cu vin. Nimic nu poate sta in fata candidatului pe a carui eticheta scrie “Special Reserve Feteasca Regala” – cerc si hasura dubla, semn ca din asta se va consuma si de Revelion probabil. Chiar cand trenul da sa se opreasca la Unirii ajungem cu selectia la un delicios “Panettone Bauli Bavarese” – “Mai da-l dracu de cozonac cu nuca, framant de ani de zile ca nebuna, de nu m-am saturat!”.
Imi revin din scurtul studiu de piata si reusesc sa mai imi gasesc o carare sa ies din vagon. Doamna mai ramane. In mod sigur va reusi sa administreze intr-o maniera isareasca cheltuielile cu crapelnita pentru Craciun. Bag almanahul in rucsac si ma avant pe scari inspre Splai. Diseara am sa merg sa imi cumpar blugi negri si ma gandesc daca nu cumva ar trebui sa ma uit dupa vreo "oferta" in care sa fac si eu cercuri hasurate peste articole vestimentare din categoria chilipir. Oare cum rahat am ajuns in halul asta? Nu ma mai intereseaza, imi vad de aglomeratia din tramvai si ma gandesc deja la ce discount-uri imi vor cere clientii astazi. Doar vine Craciunul…