Sau: "Si gunoierii e eco"
Intr-una din zilele ce s-au petrecut pe langa mine saptamana trecuta am fost martorul unei intamplari din genul “street”, care m-a facut sa ma revolt (mi se intampla zilnic, nu din cauza asta mi se pare originala intamplarea) si sa rad de unul singur in mijlocul strazii in aproximativ acelasi timp (asta nu mi se intampla zilnic, orasul* e in general trist, cel mult serios).
Intre parcarea unde imi las masina, atunci cand ecologistul din mine pierde lupta cu lenesul si cu capitalistul deopotriva si, pe cale de consecinta folosec autoturismul din dotare, si biroul in care activez, trebuie sa parcurg un traseu lung de cateva sute de metri, de-a lungul Caii Rahovei. In ziua despre care vorbesc, un Golf 4 Variant cu numar din ala care incepe cu P, adica inmatriculat la Ruse, statea aparent cuminte in coada de la semafor. Dar aparentele au fost repede curmate de succesiunea urmatoare: geamul din dreapta fata s-a deschis, o mana a iesit tacticos prin gaura rezultata, impreuna cu o punga cu continut nedefinibil vizual, s-a balansat usor si a dat drumul, intr-o urmare perfect armonioasa a balansului, pungii care a aterizat pe caldaram... Evident am facut spume interioare, urticarie pe burta si mi-am adancit ridurile frontale! “Cum e posibil ca nesimtitii astia sa arunce o punga cu gunoi, nu o hartioara, nu un muc, drept in mijlocul strazii??? Eu ajung sa construiesc comparatii, metafore, alegorii, hiperbole (toate cu si despre primari de sector) mai abitir decat fratele codrului, romanul nascut poet adica, cautand minute in sir un cos de gunoi in care sa arunc un nemernic de rest de tigara, iar astia isi desearta reziduurile fara cea mai mica tresarire???”. Chiar ma suparasem Dom'le!
Si de aici totul se shimba ca natura in aprilie. Doua doamne cu functia de gunoier, de origine rroma, ce se deplasau cu tarnurile spre urmatoarea misiune de ecologizare urbana (curatenie adica) isi arata brusc uimirea si, subsecvent, revolta, incepand sa arate cu degetele si cu maturoaiele inspre masina si sa urle diverse expresii curtenitoare la adresa pasagerilor. Punctul culminant al intamplarii vine abia acum: ajung in dreptul masinii si pe locul din spate vad chipul unei balaoachese de aceeasi origine cu tantinele gunoiere. Ma linistesc intrucatva. Cele doua continua sa gesticuleze si sa se adreseze din ce in ce mai colorat pacatosilor din masina pana in clipa in care fac aceeasi constatare despre apartenenta socio-etnica a injuratilor. Urmeaza un moment de tacere, dupa care, in timp ce isi lasa dezamagita mainile pe langa trup, una dintre doamne glasuie astfel: “Lasa-i fah, ca n-ai ce ca sa le faci! Tu nu vezi ca ie tigani?”.
*orasul - nu este vorba neaparat despre Bucuresti, ci de orasul conceptual. N.a. pentru cei care au exultat pana aici intelegand ca mi-am incheiat povestea de dragoste cu acest oras. Ei bine, nu!
Intr-una din zilele ce s-au petrecut pe langa mine saptamana trecuta am fost martorul unei intamplari din genul “street”, care m-a facut sa ma revolt (mi se intampla zilnic, nu din cauza asta mi se pare originala intamplarea) si sa rad de unul singur in mijlocul strazii in aproximativ acelasi timp (asta nu mi se intampla zilnic, orasul* e in general trist, cel mult serios).
Intre parcarea unde imi las masina, atunci cand ecologistul din mine pierde lupta cu lenesul si cu capitalistul deopotriva si, pe cale de consecinta folosec autoturismul din dotare, si biroul in care activez, trebuie sa parcurg un traseu lung de cateva sute de metri, de-a lungul Caii Rahovei. In ziua despre care vorbesc, un Golf 4 Variant cu numar din ala care incepe cu P, adica inmatriculat la Ruse, statea aparent cuminte in coada de la semafor. Dar aparentele au fost repede curmate de succesiunea urmatoare: geamul din dreapta fata s-a deschis, o mana a iesit tacticos prin gaura rezultata, impreuna cu o punga cu continut nedefinibil vizual, s-a balansat usor si a dat drumul, intr-o urmare perfect armonioasa a balansului, pungii care a aterizat pe caldaram... Evident am facut spume interioare, urticarie pe burta si mi-am adancit ridurile frontale! “Cum e posibil ca nesimtitii astia sa arunce o punga cu gunoi, nu o hartioara, nu un muc, drept in mijlocul strazii??? Eu ajung sa construiesc comparatii, metafore, alegorii, hiperbole (toate cu si despre primari de sector) mai abitir decat fratele codrului, romanul nascut poet adica, cautand minute in sir un cos de gunoi in care sa arunc un nemernic de rest de tigara, iar astia isi desearta reziduurile fara cea mai mica tresarire???”. Chiar ma suparasem Dom'le!
Si de aici totul se shimba ca natura in aprilie. Doua doamne cu functia de gunoier, de origine rroma, ce se deplasau cu tarnurile spre urmatoarea misiune de ecologizare urbana (curatenie adica) isi arata brusc uimirea si, subsecvent, revolta, incepand sa arate cu degetele si cu maturoaiele inspre masina si sa urle diverse expresii curtenitoare la adresa pasagerilor. Punctul culminant al intamplarii vine abia acum: ajung in dreptul masinii si pe locul din spate vad chipul unei balaoachese de aceeasi origine cu tantinele gunoiere. Ma linistesc intrucatva. Cele doua continua sa gesticuleze si sa se adreseze din ce in ce mai colorat pacatosilor din masina pana in clipa in care fac aceeasi constatare despre apartenenta socio-etnica a injuratilor. Urmeaza un moment de tacere, dupa care, in timp ce isi lasa dezamagita mainile pe langa trup, una dintre doamne glasuie astfel: “Lasa-i fah, ca n-ai ce ca sa le faci! Tu nu vezi ca ie tigani?”.
*orasul - nu este vorba neaparat despre Bucuresti, ci de orasul conceptual. N.a. pentru cei care au exultat pana aici intelegand ca mi-am incheiat povestea de dragoste cu acest oras. Ei bine, nu!
