Despre cum se moare in lumea de azi

Ma uit cu calm si liniste la televizor si prin paginile site-urilor de stiri: A murit Pruteanu. Regretabil - din punctul meu de vedere pentru simplul fapt ca era simpatic si avea un fin simt al umorului, lucru pe care cu greu il mai gasesc azi. Ma rog, nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre cum "suna" moartea cuiva in ziua de azi in lumea noastra...
"A fost critic de literatura, doctor in filozofie, om politic si de televiziune....", sau "Disparitia fulgeratoare si surprinzatoare a socat pe toata lumea...." maxim cinci secunde de "poza pe ecran negru", dupa care urmeaza, ca si cum nu s-ar fi vorbit de doliu si durere netarmurita, colega nush care in direct din traficul infernal de pe Kiseleff: "Deja de la aceasta ora se circula cu mare dificultate pe arterele pe care autoritatile au stabilit culoarul de trecere..." - asta zambeste larg si ne explica amabil si plin de interes cat de greu ne vom descurca in zilele urmatoare, la naiba! Sau ni se spune, imediat dupa ce Doamna si Domnul din fata pupitrului ala bine asortat cu decorul si-au pus fetele lungi si sobru-triste, ca "Au mai ramas mai putin de doua ore pana la aflarea verdictului in dosarul Bricheta"...
Retinem inca o data ca nu vorbesc despre Pruteanu, ci de faptul ca e de tot rahatul sa te cunoasca lumea si sa dai coltul. Automat intri in aceeasi categorie cu scumpirea carnatilor, mitingul laptarilor, noul tatuaj al celui mai in voga fotbalist, cu traficul infernal, temperatura care creste sau urca, gigi care vrea 3-0, masinile de salvare din Alba care nu au casco, cultivarea porumbului modificat genetic, tariceanu care a inceput sa injure, summit, basinile unei proaste de la heaven, indicele de neoprit al inflatiei, proiecte pentru viitorul climei, ciutacu revoltat, autostrada amanata, violenta in licee, noi medicamente pentru potenta, un pianist care canta la un un pian in flacari, ciomege si sabii de tigani, marean, bani lipsa la fondul de pensii, edilii braileni... De tot cacatu'! Ajungi sa te rogi sa nu mori ci pur si simplu sa dispari. Sa nu te faca astia "posta in cimitir"... Ce lume! Nici cand intindem copita nu mai putem fi demni. De toata jena!