Avem si talent si cojones

Candva, nici eu nu mai stiu exact cand, am vazut intr-o debara de garsoniera, un desen care a nascut in mintea mea o multime de intrebari, concomitent cu o intensa placere. Imi gadila ochii intr-un fel special. Am intrebat, mi s-a raspuns: era facut de o copila pe care o cunoscusem cu cativa ani in urma - pe atunci cred ca visa la ziua in care avea sa isi ia buletin. Am aflat si ca "lasase dracului" desenul din pricina revoltei... Dupa placerea initiala am simtit o mare parere de rau.
Acum copila a devenit o foarte simpatica domnisoara studentesa, cu un umor nebun si cu o revolta usor redecorata. Ma face sa rad cu foarte mare pofta ori de cate ori o intalnesc. Intr-o zi am aflat ca deseneaza iarasi. Si ca nu isi mai tine desenele prin debarale. Le pune pe un blog, pe care eu il urmaresc cu mare interes. Nu i-am cerut voie, nici nu ma intereseaza daca ma lasa, dar am decis sa il promovez printre cititorii mei. Drept pentru care urmariti si voi Iareaartist.

PS: Coae, are tac-tu flex? ca vreau si io sa tai o teava pe rotund... ;)

Doar despre culorile Olympus

Stitch me up - Show me how

Mai exista asa ceva? - De la Kelly Jones citire:

"Blackened mood, I'm sick of you
It's time that you got out my life
You bring me down
Lack of sleep is killing me
I think it's time I closed my eyes
For a while

I almost touched it
But then it slipped right through my hands
Could almost see it
But then it slipped right out my mind

I want you to show me
I know you know how
To live every moment like they all count
Teach me to love you
Shine me the light
'cause I'm in the darkness
It's time I got out

Cracked and wounded
Down and out
It's time the bleeding got cleaned up
Stitch me up

I almost touched it
But then it slipped right through my hands
Could almost see it
But then it slipped right out my mind

I want you to show me
I know you know how
To live every moment like they all count
Teach me to love you
Shine me the light
'cause I'm in the darkness
It's time I got out

I want you to show me.
Just show me and shine me the light
Show me how, shine the light on me,

Won't you show me
How to live every moment
Shine me the light of your soul
and teach me how to love like you do
Like it's the last day of the world"

Unii rromi e tigani

Sau: "Si gunoierii e eco"

Intr-una din zilele ce s-au petrecut pe langa mine saptamana trecuta am fost martorul unei intamplari din genul “street”, care m-a facut sa ma revolt (mi se intampla zilnic, nu din cauza asta mi se pare originala intamplarea) si sa rad de unul singur in mijlocul strazii in aproximativ acelasi timp (asta nu mi se intampla zilnic, orasul* e in general trist, cel mult serios).

Intre parcarea unde imi las masina, atunci cand ecologistul din mine pierde lupta cu lenesul si cu capitalistul deopotriva si, pe cale de consecinta folosec autoturismul din dotare, si biroul in care activez, trebuie sa parcurg un traseu lung de cateva sute de metri, de-a lungul Caii Rahovei. In ziua despre care vorbesc, un Golf 4 Variant cu numar din ala care incepe cu P, adica inmatriculat la Ruse, statea aparent cuminte in coada de la semafor. Dar aparentele au fost repede curmate de succesiunea urmatoare: geamul din dreapta fata s-a deschis, o mana a iesit tacticos prin gaura rezultata, impreuna cu o punga cu continut nedefinibil vizual, s-a balansat usor si a dat drumul, intr-o urmare perfect armonioasa a balansului, pungii care a aterizat pe caldaram... Evident am facut spume interioare, urticarie pe burta si mi-am adancit ridurile frontale! “Cum e posibil ca nesimtitii astia sa arunce o punga cu gunoi, nu o hartioara, nu un muc, drept in mijlocul strazii??? Eu ajung sa construiesc comparatii, metafore, alegorii, hiperbole (toate cu si despre primari de sector) mai abitir decat fratele codrului, romanul nascut poet adica, cautand minute in sir un cos de gunoi in care sa arunc un nemernic de rest de tigara, iar astia isi desearta reziduurile fara cea mai mica tresarire???”. Chiar ma suparasem Dom'le!

Si de aici totul se shimba ca natura in aprilie. Doua doamne cu functia de gunoier, de origine rroma, ce se deplasau cu tarnurile spre urmatoarea misiune de ecologizare urbana (curatenie adica) isi arata brusc uimirea si, subsecvent, revolta, incepand sa arate cu degetele si cu maturoaiele inspre masina si sa urle diverse expresii curtenitoare la adresa pasagerilor. Punctul culminant al intamplarii vine abia acum: ajung in dreptul masinii si pe locul din spate vad chipul unei balaoachese de aceeasi origine cu tantinele gunoiere. Ma linistesc intrucatva. Cele doua continua sa gesticuleze si sa se adreseze din ce in ce mai colorat pacatosilor din masina pana in clipa in care fac aceeasi constatare despre apartenenta socio-etnica a injuratilor. Urmeaza un moment de tacere, dupa care, in timp ce isi lasa dezamagita mainile pe langa trup, una dintre doamne glasuie astfel: “Lasa-i fah, ca n-ai ce ca sa le faci! Tu nu vezi ca ie tigani?”.

*orasul - nu este vorba neaparat despre Bucuresti, ci de orasul conceptual. N.a. pentru cei care au exultat pana aici intelegand ca mi-am incheiat povestea de dragoste cu acest oras. Ei bine, nu!