Crezul – mai mult sau mai putin ortodox

Avand in vedere ca in ultimele zile m-am privit atent, in liniste (desi week-end-ul a fost tare agitat), am dat, in amintirile mele, peste o scrisoare in care mi-am declarat, candva, convingerile legate de ceea ce numim, in diverse ocazii sau conjuncturi, dragoste. Am sa imi permit, cu speranta ca fata careia ii era adresata epistola nu va considera acest lucru drept un afront, sa public aici cele cateva randuri. Pentru ceilalti cititori: o fac fara nici un fel de incarcatura, nu inseamna decat ce e scris acolo, e felul meu de a privi acest aspect al vietii, atat. Asadar…

“Draga Mea,

Tare mi-as fi dorit ca lucrurile sa nu stea asa, tare as fi vrut sa vrei sa ma trezesti, sa nu imi oferi posibilitati gentile de a nu reactiona, sa nu-ti pese de ora sau context. Mi-ar fi placut sa formezi numarul meu de telefon, atunci cand abia vezi cifrele pe taste si sa imi spui ca iti e dor de mine. Sa ma iei de mana si ma strangi fara sa-ti pese ca poate te-as lua de copil sau iubitoare de telenovele. Sa imi fi dat o scatoalca peste fata atunci cand te-am pupat pe neasteptate si in acelasi timp sa-mi fi zambit cu gura pana la urechi. Sa nu te fi retras o suta de yarzi ori de cate ori am facut un pas spre tine.
Toate astea ar putea sa sune pretentios, eu as putea fi luat drept pretentios, recunosc. Dar daca ai sa privesti lucrurile mai cu atentie ai vedea ca nu iti ceream decat sa ma lasi sa ma indragostesc. Vezi? Mie nu imi e frica sa fiu luat drept copil. Si e atat de simplu... Si tot asa iti dai seama de ce am trait la un moment dat The Fear You Won't Fall... Mda, eu, in ciuda a tot ce a fost in viata mea, in pofida durerilor pe care le-am suferit atunci cand cineva drag mie a disparut, intr-un fel sau altul, de langa mine, nu imi doresc altceva decat sa ma bucur de clipele alea cand logica si socotelile dispar. Nu imi doresc sa fiu langa cineva numai pentru ca sa am si eu ce au altii. Pentru mine scopul asta e absolut inexistent, nu are forma, nu face parte din lumea mea. Ma descurc foarte bine si fara tinta asta.
Imi pare rau ca nu ai vazut in mine, sau poate daca ai vazut sau simtit ai ascuns asta foarte bine, altceva decat inca o posibilitate de a esua lamentabil. Un alt drum spre momente nefericite. Si iata ca ai primit si rapunsul la intrebarea cu ce m-ai intristat. Pentru mine e poate cel mai important ca persoana care e langa mine, atunci cand ma plimb prin parc, atunci cand imi beau galetile de bere, atunci cand ne uitam la film, cand injuram la meci, sau cand facem dragoste, sa se simta bine, sa ii fie confortabil, sa se bucure ca e langa mine si sa nu vrea sa fie in alta parte.
Am sa fiu scurt in a-ti impartasi inca o data ceva din experienta mea: atitudinea asta este ceea ce se numeste "losing hand". Indiferent ce carti are sa puna dealer-ul pe masa, indiferent cat de slabi sunt adversarii, indiferent de cate ori joci, mana asta nu o sa te faca niciodata castigatoare.
Te rog sa ma crezi ca acum cand scriu randurile astea, care iata ca se inmultesc si care poate risca sa te plictiseasca ingrozitor, nu sunt trist, nu sunt furios, nu privesc in gol.
Mi s-a reprosat de multe ori ca gandesc radical. Am fost radical atunci cand eram tanar si voiam sa ma lupt cu toata lumea pentru ceea ce credeam si voiam eu. Nu mai sunt asa. Acum insa sunt mai dornic decat oricand sa nu mai imi pese de fantome, de conventii, de ceea ce spun altii. Si asta pentru ca sunt "loosing hands". Daca ma uit in oglinda pe care tocmai am montat-o cu pricepere inginereasca nu vad decat un om care nu prea mai are timp sa se uite la ce-a fost sau ceea ce il ameninta dintr-o umbra de care nici macar nu e sigur ca exista. Pentru mine e sigur ca nu pot sa ma indragostesc de cineva despre care imi place mie sa cred ca exista. Nu sunt genul de om care sa aibe o relatie cu propriai-i imaginatie, nu pot pentru ca nu stiu sa o fac. Neil Young spunea intr-un cantec "If you follow every dream you might get lost"... am fost prea mult timp pierdut. Poate ca nu stiu sa cooperez in sensul asta. Dar pana la capat eu asta sunt.
Raman cu speranta ca totusi nu ma inscriu chiar in Top Five-ul dezamagirilor si ca atat cat ti-am aratat din mine nu este chiar dezagreabil. Imi doresc pe undeva sa te intalnesc la un moment dat out of the blue si sa vad ca ai putut totusi sa nu te mai impiedici de cioturile peste care de mult trecusei. Fericirea nu e un scop iar dragostea nu e o competitie. Pe astea doua pur si simplu nu le gasesti, le traiesti si gata! :)
Eu am sa calatoresc in continuare printre dorintele mele de copil care l-a luat pe NU in brate.

Cu bine,

Z”