Ei bine, DA!!!! Stereophonics vor lansa un nou album (Keep Calm and Carry On) in Noiembrie... Oh Doamne, cat am asteptat! Nu vreau sa imi ilustrez aici pasiunea obsesiva pentru trupa asta, desi creditul enorm pe care il au la mine, recunostinta fara sfarsit pe care o nutresc pentru ei, ar justifica o astfel de atitudine. Vreau doar sa ajut si eu la promovarea celei mai underrated formatii britanice la ora actuala asa cum pot. Nu comentez materialul, nu as fi obiectiv. Pot spune insa ca imi place cum suna, mai precis am facut pipi in chiloti! Asadar... Enjoy it!
Stereophonics - Innocent
Monday, September 21, 2009
Tuesday, September 1, 2009
A trecut doar un an
In dimineata asta, m-am trezit, conform noului program autoimpus, la 6.30, iar dupa 30 minute m-am asezat la birou cu pofta de munca. Dupa vreo doua ore mi-am aruncat privirea inspre geam: un soare smecher imi batea in ferestre si lucea pe verdeata de printre blocuri… Inima mi-a batut mai tare si un zambet larg mi-a invadat fata..
DA!!! Exact acum un an un membru al clanului Lazarof facea pentru prima oara cunostinta cu soarele smecher si verdeata din Central Park, New York, NY.
Iar acum imi e dor… Imi e dor de Columbus Avenue, sa beau un Sam Adams in barul “nostru” de pe Lexington, sa ma dau cu bicla prin Central, sa stau la coada in fata unui club din Chelsea pe 14th Street, de mirosul de Star Bucks si de vocea lui Ionut spunand “Morning! A tall Mocca, please!”, de burgerii absolut infecti de la Wendy’s, de sunetul marii amestecat cu zgomotul de trafic din Battery Park, sa ma zgaiesc in vitrine mult prea vestite ca sa le mai insir si eu pe aici, de aerul special din SoHo, de trenurile pe care scrie B’Klyn, de turbanele soferilor de taxi, de… cred ca de tot!
Am plecat de acolo si am lasat in urma un uragan care a izbucnit in toata puterea la cateva ore dupa decolarea noastra si o criza mult prea urata care s-a pornit la o saptamana dupa ce noi ne-am pozat in fata cladirii NYSE... Ironic, nu?
Multumesc Ana, Mickey si Ionut pentru ca dorul nu ar fi fost la fel daca pe toate astea nu le-as fi gustat si trait impreuna cu voi. Cheers! La primul Old Sam pe care am sa il beau, daca nu om fi tot impreuna, sunt sigur ca am sa ma gandesc la voi si la cum am spus fara retinere: “Ce bere de cacat au astia frate!” Cat de buna e!....
Ei sunt!
In China Town - ce bine era
DA!!! Exact acum un an un membru al clanului Lazarof facea pentru prima oara cunostinta cu soarele smecher si verdeata din Central Park, New York, NY.
Iar acum imi e dor… Imi e dor de Columbus Avenue, sa beau un Sam Adams in barul “nostru” de pe Lexington, sa ma dau cu bicla prin Central, sa stau la coada in fata unui club din Chelsea pe 14th Street, de mirosul de Star Bucks si de vocea lui Ionut spunand “Morning! A tall Mocca, please!”, de burgerii absolut infecti de la Wendy’s, de sunetul marii amestecat cu zgomotul de trafic din Battery Park, sa ma zgaiesc in vitrine mult prea vestite ca sa le mai insir si eu pe aici, de aerul special din SoHo, de trenurile pe care scrie B’Klyn, de turbanele soferilor de taxi, de… cred ca de tot!
Am plecat de acolo si am lasat in urma un uragan care a izbucnit in toata puterea la cateva ore dupa decolarea noastra si o criza mult prea urata care s-a pornit la o saptamana dupa ce noi ne-am pozat in fata cladirii NYSE... Ironic, nu?
Multumesc Ana, Mickey si Ionut pentru ca dorul nu ar fi fost la fel daca pe toate astea nu le-as fi gustat si trait impreuna cu voi. Cheers! La primul Old Sam pe care am sa il beau, daca nu om fi tot impreuna, sunt sigur ca am sa ma gandesc la voi si la cum am spus fara retinere: “Ce bere de cacat au astia frate!” Cat de buna e!....
Ei sunt!
In China Town - ce bine era
Monday, August 31, 2009
Pana cand?
sau Cat de rezistent e curul romanului?
“Un cetatean ajunge la poarta unei ferme, intra si observa cu mirare un caine care sta intr-o pozitie oarecum comoda si il latra din cand in cand, dar cu aceeasi frecventa schelalaie. Mirat, il intreaba pe fermier:
- De ce schelalaie domnule cainele?
- Pai sta pe un cui.
- Nu inteleg…. De ce nu pleaca?...
- Pentru ca nu il doare indeajuns de tare.”
Am inceput acest post cu un banc pe care l-am gasit citind blog-ul lui Exarhu (mentiunea trebuie facuta pentru ca nu imi doresc sa fiu catalogat drept plagiator de comment-uri). Bancul reflecta perfect natura noastra, a romanilor. In fapt la citirea glumei am zambit si mi-am spus ca animalul in mod sigur e roman. Sa nu se inteleaga acum ca am descoperit in mine un adanc filon anti-romanism. Nu, consider ca mai avem inca o groaza de caracteristici foarte frumoase si demne de lauda. Insa nu pot sa nu remarc ca una dintre trasaturile definitorii ale poporului meu este delasarea aceea vecina cu ignoranta si cu nesimtirea.
Suntem adevarati artisti cand vine vorba sa lasam lucruri care nu ne plac, ne incomodeaza, ne fac chiar rau, sa continue sa existe in vietile noastre, cu o seninatate absolut inexplicabila, ca sa nu spun prosteasca. Si asa imi aduc aminte cum am conluzionat eu la un moment dat ca cel mai mare nesimtit din istoria omenirii a fost ciobanasul ala belstemat din Miorita – imnul neoficial al Romaniei.
Oare cate porcarii trebuie sa ni se intample, cate nelegiuri si nesimtiri trebuie sa induram, cate palme trebuie sa ne luam peste ochi, cate vorbele grele trebuie sa ne auda urechile, cate situatii penibile trebuie sa ne aibe drept protagonisti pana sa reactionam ferm, decisiv? Nu am sa fac o lista cu toate cele pe care le induram noi ca indivizi pentru ca internetul ar incepe si el sa schelalaie. Dar diversitatea lor este atat de mare incat ma cutremur de fiecare data cand ma gandesc la asta.
Nu mai astept ziua in care o sa iasa din noi personajul ala puternic care sa dea cu noi de pamant,. Nu. Nu ma mai intereseaza soarta colectiva, nu din cauza ca sunt rau, ci pentru ca pur si simplu nu mai am speranta pentru asta. Astept clipa in care eu am sa gasesc undeva forta sa imi ridic curul de pe cui.
“Un cetatean ajunge la poarta unei ferme, intra si observa cu mirare un caine care sta intr-o pozitie oarecum comoda si il latra din cand in cand, dar cu aceeasi frecventa schelalaie. Mirat, il intreaba pe fermier:
- De ce schelalaie domnule cainele?
- Pai sta pe un cui.
- Nu inteleg…. De ce nu pleaca?...
- Pentru ca nu il doare indeajuns de tare.”
Am inceput acest post cu un banc pe care l-am gasit citind blog-ul lui Exarhu (mentiunea trebuie facuta pentru ca nu imi doresc sa fiu catalogat drept plagiator de comment-uri). Bancul reflecta perfect natura noastra, a romanilor. In fapt la citirea glumei am zambit si mi-am spus ca animalul in mod sigur e roman. Sa nu se inteleaga acum ca am descoperit in mine un adanc filon anti-romanism. Nu, consider ca mai avem inca o groaza de caracteristici foarte frumoase si demne de lauda. Insa nu pot sa nu remarc ca una dintre trasaturile definitorii ale poporului meu este delasarea aceea vecina cu ignoranta si cu nesimtirea.
Suntem adevarati artisti cand vine vorba sa lasam lucruri care nu ne plac, ne incomodeaza, ne fac chiar rau, sa continue sa existe in vietile noastre, cu o seninatate absolut inexplicabila, ca sa nu spun prosteasca. Si asa imi aduc aminte cum am conluzionat eu la un moment dat ca cel mai mare nesimtit din istoria omenirii a fost ciobanasul ala belstemat din Miorita – imnul neoficial al Romaniei.
Oare cate porcarii trebuie sa ni se intample, cate nelegiuri si nesimtiri trebuie sa induram, cate palme trebuie sa ne luam peste ochi, cate vorbele grele trebuie sa ne auda urechile, cate situatii penibile trebuie sa ne aibe drept protagonisti pana sa reactionam ferm, decisiv? Nu am sa fac o lista cu toate cele pe care le induram noi ca indivizi pentru ca internetul ar incepe si el sa schelalaie. Dar diversitatea lor este atat de mare incat ma cutremur de fiecare data cand ma gandesc la asta.
Nu mai astept ziua in care o sa iasa din noi personajul ala puternic care sa dea cu noi de pamant,. Nu. Nu ma mai intereseaza soarta colectiva, nu din cauza ca sunt rau, ci pentru ca pur si simplu nu mai am speranta pentru asta. Astept clipa in care eu am sa gasesc undeva forta sa imi ridic curul de pe cui.
Tuesday, July 28, 2009
Subscribe to:
Posts (Atom)